briobill program facturare online
Browsing Archive May, 2015

Les Essences d-Amelie

Les Essences d-Amelie este un atelier de parfumerie dedicat în totalitate parfumurilor naturale. Acestea sunt realizate handmade din cele mai pure ingrediente alese și selectate cu grijă din toate colțurile lumii. Fiind prima companie din Romania care face distincția dintre aromaterapie și parfumerie luxuriantă, Les Essences d-Amelie marchează reinvierea artei uitate a parfumeriei naturale.

Ca multe alte lucruri din capitolul “€œceea ce porți spune multe despre tine”€™, dar poate printre cele mai importante, se află, la loc de cinste, mirosul. O chestiune neglijată de unii și abuzată de alții, izul personal stârnește reacții dintre cele mai neașteptate. Bineînțeles, ca și în orice alt aspect legat de imagine, este vorba despre gust, defapt nu, aici e vorba despre miros. Sau defapt despre gustul pe care ți-l lasă mireasma unei persoane.

Ideea e că mirosul, chiar dacă are un efect trecător asupra celor din jur, poate lăsa urme sau urmări destul de mari. Așa că, precum statutul de reprezentanți FabricatinRO ne cere, ne-am propus să dăm de urmele a ceva ce ni se potrivește, a ceva care să emane în jurul nostru un parfum plăcut, artizanal, natural și românesc. Da, multe cerințe de îndeplinit, dar eram convinși că, pe undeva prin România asta a noastră, trebuie să existe un român care ne poate da ceea ce avem nevoie.

Ca de obicei, cu un scop precis și atenți la tot ceea ce se petrece, am dat cu nasul de o mireasmă cu tentă românească, deși la prima vedere numele ei ne-a indus nițel în eroare: Les Essences d-Amelie. Adulmecând tot mai tare, am ajuns la sursă, de la care am aflat că Les Essences d’Amelie sunt defapt esențele parfumate ale Dianei Roman, românca făuritoare de parfumuri artizanale, plăcute atât nasului, cât și pielii, datorită faptului că sunt 100% naturale. Da, se pare că suntem un exemplu viu de “€œbine adulmeci, bine miroși”.

Acum ne răsplătim nasul cu miresme diferit de naturale și plăcute. Interesantă treabă, mai ales într-o societate în care majoritatea miroase a noul parfum de la brandul X, a cărui reclamă împrăștiată pe toate paginile revistelor a cucerit, nu neapărat nasul, ci instinctul de a se conforma tendințelor. Și ca să nu o luați pe urmele lungii noastre adulmecări, avem bunăvoința de a vă împărtăși locul în care puteți găsi mireama potrivită: www.les-essences-damelie.ro . Acestea fiind scrise, mai adăugăm o singură sugestie: încearcă să miroși românește, poate fi mai mult decât plăcut, chiar extravagant de autentic!

Sursă imagine: www.facebook.com/Esentele.Ameliei/

READ MORE +

Despre cum sarea românească își sare dispariția

Despre cum sarea românească își sare dispariția, despre cum s-au evaporat de sub ochii noștri falnicele întreprinderi, pădurile, minele, flota, apa minerală, aproape că și aurul etc. s-a vorbit atât de mult și s-a aflat atât de puțin, încât parcă au devenit doar subiecte obositoare, aduse în discuție în momentele planificării unor noi dispariții subtile. Să resuscitezi ceva pe care nu știi unde îl mai găsești, este ca și cum ai apela la vrăjitoare ca să îți contacteze strămoșii, dar să încerci să păstrezi și să dezvolți lucrurile ale căror umbră mai există pe pământul românesc, nu este o cauza încă pierdută.

Și bine-ar fi dacă, în loc să ne plângem continuu arătând cu degetul, fără să obținem mai mult decât un dat din umeri, am începe să contabilizăm ceea ce ne-a mai rămas. Poate că nu e mult, dar știind exact ce și cum, ar crește șansa ca ele să nu treacă la capitolul “de negăsit”. Și, că să nu lăsăm pe mâine ce putem face azi și pe mâinile altora ce ar trebui să fie în ale noastre, să cugetăm puțin aupra chestiilor ajutabile încă.

Un exemplu în acest sens este Societatea Națională a Sării S.A. – Salrom, singurul producător de sare din România, în grija căruia stă continuitatea tradiției miniere a exploatării sării. “Cunoscută fiind ca unul dintre cei mai vechi producători de sare, România constituie un potențial important în ceea ce privește această resursă naturală, ea situându-se din acest punct de vedere între primele țări din Europa”, după cum Salrom susține.

Pe lângă extragerea, gestionarea și comercializarea sării din ocnele românești, societatea se ocupă și de promovarea turismului de agrement și tratament în saline. Sarea comercializată de ei, pe care o cunoaștem probabil cu toții dinainte să auzim de sarea de Himalaya, este la fel și astăzi, sărată. În schimb, salinele au devenit adevărate centre ale turismului de tratament: Slănic Prahova, Ocnele Mari, Târgu Ocna, Cacica, Ocna Dej și binecunoscuta Praid.

Și fiindcă fiecare alegere contează, influențează și are repercusiuni asupra a ceea ce ne înconjoară, fabricatinRO vă propune să vizitați și să gustați România. Sunt multe lucruri de văzut, proiecte de susținut și  oameni faini de întâlnit.

Sursă imagine: www.facebook.com/pages/Salrom/231486383630417?

READ MORE +

Cutia țăranului se amestecă în peisajul urban

Cutia-taranului-produse-fabricate-in-Romania

Acele palme trudite, în care printre cutele degetelor, e depus, de vreme, negrul pământului. Acei ochi adânci și limpezi ca cerul. Chipul ars de soare și brăzdat de riduri care desenează hărți, cartografii ale suferinței și a unei vieți marcate de trudă și tumult. Țăranul român rămâne pe zi ce trece tot mai departe de imediatețea gândurilor noastre. Părăsit de cei tineri, ignorat de cei responsabili, satul românesc se stinge treptat.

Unii dintre noi s-au gândit să resusciteze legătura dintre rural și urban, și să dea o mână de ajutor dezvoltării agricole din satul românesc. Așa a apărut, în zona Clujului, proiectul Cutia țăranului, care și-a asumat acest scop nobil. Beneficiul e reciproc, pentru că orășeanul ocupat evită deplasarea în piață sau în supermarketurile sufocate de produse importate. Proiectul nu are pretenția de a promova vegetale 100% naturale; în general țăranii evită utilizarea chimicalelor însă uneori sunt nevoiți să recurgă la ele. Ideea-motor a proiectului e aceea de a îl ajuta pe țăranul român și a duce o luptă comună pentru fructe și legume de calitate.

Procesul găsiri țăranului care îți va livra produsele proaspete e o chestiune de potriveală subtilă- se alege cu cutii cu cele mai potrivite produse și o zonă apropiată de cea de rezidență a orășeanului. În funcție de capriciile vremii și ale naturii, acestuia i se vor livra legume care pot varia săptămânal, deci legumele pot fi diverse, dar mereu adaptate la nevoiele de vitamine ale organismului. Cutia țăranului este livrată ulterior cu precizie la ușa adrisantului, deci eforturile sale se încheie aici. Așa că luați repede o hotărâre, există deja o listă de așteptare!

Proiectul e început la Cluj, și a făcut până în prezent o sumedenie de oameni fericiți. Mă îndoiesc că cei care au inițiat aceste colaborări n-o să vă împărtășească secretele reușitei lor. Pentru detaliile aferente, abonamente și alte documente dați un click pe blog sau socializați pe Facebook.

Ne-am bucurat să auzim de această poveste în care țăranul se întoarce între blocurile noastre gri, aducându-ne doza de vegetale cuvenită. Sau despre tehnologia care ajunge în zone negândite, unind oameni și lumi. Și mai ales ideea de a cunoaște persoana de la care îți primești legumele, de a o vedea la față. E un exercițiu bun, credeți-mă.

 

Sursă foto: www.facebook.com/CutiaTaranului

 

READ MORE +

Sara. O poveste -spumoasă- de munte

Cu sigurantă nu mai este necesar să povestim despre cât de apreciată este berea în România, dovadă de incontestat fiind faptul că este cea mai consumată băutură alcoolica; nici despre beneficiile sale psihice și fizice, pentru că fiecare știe ce înseamnă berea bună consumată în cantități moderate. În schimb, găsim absolut necesar să vorbim despre faptul că piața berii din România căpăta o tentă de home made din ce în ce mai vizibilă, prin micro-berăriile deschise de oamenii care descoperă noi rețete de “pâine lichidă”.
Determinați de pasiunea pentru culegerea poveștilor frumoase, din vorbă-n vorbă, am găsit-o pe Sara și suntem încântați să vă putem face cunoștință cu ea. Sara este o bere de casă, copilul spumos al Semenicului, născut din puritatea apei de izvor de munte amestecată cu malț, hamei și condimente. Crescută în Pensiunea Sara din Valiug, ea a plecat la drum determinată de dorința de a împărtăși cât mai multor oameni gustul unui produs 100% natural, dar creat după o rețetă îndelung desăvârșită.
Inițial, berea Sara nu a fost gândită pentru comercializare, ci pentru că berarului “îi plăcea viața tihnită și liniștită. Adică îi plăcea și berea”, conform mărturisirilor pe site. Astfel, berarul a început să studieze, după care a experimentat și a testat. Cale lungă, străbătută cu ajutorul convingerii că din pasiune rezultă lucruri deosebite. Așa s-a și întâmplat, răsplata fiindu-i pe măsura muncii depuse: o bere nefiltrată cu o rețetă unică și un ingredient mai mult decât special, cea mai pură apă de la un izvor secret din munții Semenic.
Și, deși sursa izvorului a rămas în continuare un mister, noi, cei de la fabricatinRO, suntem încântați că apa i-a ajuns în paharul nostru, sub forma berii Sara.

Sursă imagine: www.facebook.com/pages/Bere-Sara/

 

READ MORE +

Pufuleții, ariciu’ și fabricatinRO

Nici nu mai știu de când nu am mai văzut un produs care să conțină doar trei ingrediente. Da trei, în condițiile în care e preparat și ambalat. În ziua de azi, până și o banală boabă de mazăre bate pufuletele în numărul chestiilor înșirate la ingrediente pe ambalaj. Și da, timpul s-a schimbat, dar pufuleții cu ariciu’ sunt inconfundabili: aceeași pungă cu negru și portocaliu pe care scrie pufuleți, recomandată de un arici în salopetă și câteva alte cuvinte “din porumb, cu sare și ulei”. Iar prin pungă încă poți vedea exact câți pufuleți primești de cei 60 de bani plătiți. Ba nu, defapt s-au schimbat puțin: de ceva vreme există și la pungă mare de 85 de grame, au adăugat o ștampilă cu “produs în Romania” și s-au adaptat noilor trenduri prin steluța “100% natural” și “de post, fără gluten, fără lactoză”.

Pufuleții cu ariciu’ există de prin ‘90, când pufuleții erau doar pufuleți, că doar cine se gândea că va veni occidentul și îi va împărți și pe ei după nume. Și cred că au făcut o chestie destul de inovatoare pentru piața românească de la acea vreme. Au făcut ceva mai mult decât să scrie numele produsului pe pungă și să îl trimită la butic, că doar l-o cumpără cineva, defapt sigur l-o cumpăra că doar nu are de unde alege. Au pus și ariciul. Mă îndoiesc că au făcut studii de piață pentru asta, dar cred că instinctul le-a zis că un iepure e prea banal, adică toată lumea știe că ronțăie toată ziua. Dar ariciul, știe cineva ce mănâncă ariciul?

Și, deși ronțăiam pufuleții ăștia tot extrasezonul de corcodușe, în gașca noastră nu exista niciun copil durduliu. Bine, poate erau de vină activitățile din anii ‘90. Sau poate faptul că pufuleții ne dădeau dependență doar prin plăcerea ronțăielii, nu prin zaharuri sau alte chestii dubioase. Iar mai târziu am descoperit combinația excelentă de pufuleți cu iaurt, varianta de ronțăit a mămăligii cu brânză și varianta autohtonă a pseudopufuletilor cu cheese.

În încercarea de a afla cât mai multe despre ei, mi-am dat seama că Google-ul nu știe chiar tot. Nu mi-a găsit nici măcar o informație legată de pufuleții cu arici, motiv pentru care a trebuit să mă documentez din alte surse (adică de pe spatele pungii) și am aflat că sunt produși în Timișoara de CRICVE SRL.

READ MORE +

Plan de vară: Timișoara. Partea l

“Mica Vienă”, “Orașul parcurilor”, “Orașul trandafirilor”, “Orașul premierelor”, “locul de unde a pornit revoluția”, “Palmișoara” etc, defapt Timișoara. Multe denumiri a avut și probabil că va mai avea, fiindcă timpul trece, iar locurile se schimbă. În orice caz, istoria, multiculturalitatea, arta, industria, universitățile și oamenii fac din Timișoara un oraș cosmopolit. Clasicele obiective turistice cu care bănățenii nu au ezitat niciodată să se mândrească, nu mai au nevoie de prezentare. În plus, viața unui oraș o dau oamenii, cei care inițiază proiecte și cei care participă la dezvoltarea comunității.

Renumită pentru spiritul său urban, cultural și deschis, Timișoara a reunit oamenii care organizează și duc mai departe evenimente ce animă cele mai diverse gusturi. Iar cele ce se anunță în această vară sunt cu siguranță motive tentante pentru a-l vizita. FabricatinRO le-a cules și vi le prezintă frumos ordonate cronologic. Bineînțeles, pe modelul “dă mai departe”, simțiți-vă liberi să împărtășiți și alte chestii faine despre care ați aflat. Sunteți pregătiți?

Mai în Timișoara

Vintage Bazaar: 22-24 mai. Noi Re-Cream organizează atmosferă specială de târg la Porto Arte Timișoara, unde designerii locali își etalează cuferele pline de hand made-uri, vintage-uri și haine șic în fața căutătorilor de comori.

TESZT: 23-30 mai, Teatrul Maghiar de Stat prezintă cea de-a 8-a ediție a  Festivalului Euroregional de Teatru Timișoara. 14 spectacole din Croația, Muntenegru, Ungaria, Serbia, Slovenia și România vor fi prezentate pe scena teatrului  “Csiky Gergely”.

Joie de Vivre La Căpițe: 28-30 mai. Trupe și DJ din UK, Franța, Italia, Ungaria, Belgia și România vor încânta publicul într-un spațiu neconvențional și în același timp tradițional, cunoscut deja de toți timișorenii: “La Căpițe – spațiu cultural pentru tacla și divertisment fin”.

Revolution Festival: 30-31 mai. Sârbii de la EXIT Festival declanșează “rEVOLUTIA unei idei”, pornind rEVOLUTION FESTIVAL. La Muzeul Satului Bănățean îi veți putea asculta, printre mulți alții, pe: Noisia, DJ Fresh, Sabaton, Dubioza kolektiv, MODESTEP, DJ Marky și Stamina MC.

Iunie în Timișoara

Festivalul Acces Art: 5-7 iunie. De 8 ani, Fundația Rubin promovează arta prin workshop-uri culturale. An de an, prin organizarea de ateliere de creație, expoziții și performance-uri artistice, oferă oamenilor posibilitatea ca timp de trei zile să devină artiști și să interacționeze cu arta, în Parcul Botanic din Timișoara.

Festivalul Dramaturgiei Românești: 6-13 iunie. Evenimentul ajuns la a XX-a ediție este organizat de Teatrul Național din Timișoara și aduce spectacole în aer liber, performance-uri și spectacole de teatru-dans. Mai multe informații puteți găsi aici.

Street Delivery: 12-14 iunie. Pe Bulevardul C.D. Loga, Street Delivery “închide străzile pentru mașini și le deschide pentru oameni, transformând carosabilul într-un spațiu de promenadă mobilat cu idei”. Despre cum vor face asta, află de pe pagina de facebook.

Iulie în Timișoara

JazzTM: 3-5 iulie. Unul dintre cele mai importante festivaluri de Jazz din estul Europei, JazzTM este așteptat deja. Devenit o parte a identității culturale timișorene, a impresionat la fiecare ediție prin sunetele aduse în Piața Victoriei de nume mari ale Jazz-ului. Cine ne va mai încanta anul acesta, rămâne să aflăm.

Festivalul Inimilor: 8-12 iulie. Primul eveniment românesc înscris în Calendarul Comitetului Internațional de Organizare a Festivalurilor Folclorice va aduce, precum ne-a obișnuit deja, în Parcul Rozelor, grupuri de folclor din Europa, Nordul Americii și Asia.

Ceau, Cinema! : 22-26 iulie. Timișoara a ajuns la a doua ediție a Festivalului de Film european Ceau, Cinema!. Primele zile anunță proiecții de film în aer liber la Grădina de Vară Capitol, Casa Artelor, Ambasada și alte spații alternative din Timișoara. În cea de-a doua etapă, festivalul se va muta în Gottlob, prima localitate din mediul rural cu un cinematograf renovat și digitalizat.

Concert HIM: 31 iulie. Finlandezii de la HIM vor concerta în Parcul Rozelor din Timisoara, pentru a doua oară în România. Concertul rock printre trandafiri este prezentat de Phoenix Entertainment împreună cu Primăria Timişoara.

Fie că sunt organizate de Instituțiile Locale, ONG-uri sau pur și simplu de oameni cu idei, evenimentele din Timișoara fac din oraș un spațiu viu, plin de diversitate si voioșie.

Sursă imagine: www.facebook.com/pages/EYE-IN-THE-SKY/

READ MORE +

Cu dragoste din Roșia Montană

În urmă cu trei ani, dacă te plimbai pe ulițele din Roșia Montană aveai impresia că pășești printr-un loc lipsit de speranță. Tăcerea oamenilor, aerul lor de gravură și mâhnire, îți transmiteau un fior de neliniște. Singura promisiune de revigorare economică a zonei venea din partea unei companii miniere străine, a cărei activitate urma să distrugă patrimoniul cultural și natural al localității. Pământul oamenilor era cumpărat treptat, acetora oferindu-li-se locuințe în orașe. Autoritățile locale erau de partea companiei miniere, declarând statutul zonei drept monoindustrial și împiedicând orice alternativă de dezvoltare. Dezbaterea privind implementarea proiectului a dezbinat familii și a transformat prietenii vechi în aversiuni latente.

Tică Darie s-a mutat la Roșia Montană în anul 2013. Încă din 2011 s-a implicat în mișcarea ”Salvați Roșia Montană”, când a călătorit cu bicicleta din Danemarca până în mica localitate din Apuseni ca să atragă atenția asupra proiectului miner a cărui implementare reprezenta un pericol stringent pentru mediului și a partimoniului arhitectural. Tânărul de 21 de ani, student în Copenhaga, era îndrăgostit ireversibil de acest loc și a hotărât să fie el prima schimbare care se întâmplă aici. O hotărâre luată cu inima, care urma să aibă repercusiuni neprevăzute asupra vieții din sat.

Într-o zonă unde interesele oamenilor erau scindate între susținerea companiei miniere care oferea locuri de muncă și refuzul de înstrăinare a pământului și părăsirea locurilor natale, Tică a fost cel care a coagulat comunitatea în jurul unor idei frumoase. A renovat camera gospodarului unde stă în chirie, a înființat un centru de tineri cercetași și a început să promoveze și să vândă bunătățile produse de oamenii din sat, la târgurile și evenimentele din zonă.

Proiectul Made in Roșia Montană a apărut după ce Tică a observat măiestria cu care o bunică din sat i-a croșetat o pereche de șosete de lână pentru iarnă. Până la crearea unui brand în toată regula n-a mai fost decât un pas, iar comenzile au depășit curând capacitatea de producție. Tot mai multe bunici s-au alăturat proiectului și în prezent 30 de doamne din comuna Roșia Montană și din satele învecinate croșetează șosete pentru persoane din întreaga țară. Lâna este adusă din ținutul Vrancei, trece prin Brașov unde este toarsă, și ajunge la Roșia unde se transformă în articole vestimentare croșetate la gura sobei.

Omul sfințește locul, spune o vorbă din popor. Și zice bine. De-a lungul timpului, inițiativele unor oameni care au pornit cu un gând bun, cu determinare și o scânteie în privire au schimbat firea lucrurilor, cncentrând în jurul lor energie pozitivă și dorință de a lăsa lucrurile mai bune. Dar gata cu vorbăreala, intrați pe madeinrosiamontana.ro și comandați-vă și voi o pereche sănătoasă de șosete de lână, sau un pulover călduros. Omul gospodar se gândește deja la gerul iernii ce va veni. În felul acesta contribuiți la protejarea mediului și la susținerea moților din Roșia.

Sursa foto: facebook.com/MadeInRosiaMontana

READ MORE +

De la celebrarea naturii, la sărbătorirea muncii prin leneveală: 1 mai

1 Mai muncitoresc

Chiar dacă timpul i-a modificat de nenumărate ori semnificația și modul de a o celebra, ziua  de 1 mai rămâne o ocazie de sărbătoare. Ce fel de sărbătoare, puțini mai știu. Se spune că acestei zile importantanța i-au dat-o păgânii, care, în vremuri demult apuse, celebrau reîntinerirea naturii prin dansuri ale fertilității. Mai apoi, în Europa medievală, meșteșugarii găseau în această dată una dintre cele mai mari sărbători, care, conform obiceiului, cerea să fie aleasă cea mai frumoasă femeie a așezării, pe care o incoronau ca “Regină a maiului” cu misiunea de a conduce semănatul.

Dar cum astăzi nimeni nu mai venerează simbolurile florei și faunei, iar agricultura nu mai reprezintă demult motiv de sărbătoare, întâia zi din mai a devenit Ziua Internațională a Muncii. Cale lungă a avut până să primească acest statut în calendar. La originea semnificației actuale a zilei de 1 mai stă reducerea normei orare zilnice de muncă la 8 ore, lucru obținut cu mari sacrificii de mișcările sindicale din Statele Unite ale Americii, la sfârșitul secolului al 19-lea. La data de 1 mai 1866, sute de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite pentru dreptul la un număr redus de ore de lucru pentru același salariu. Ziua a devenit cunoscută în toată lumea în urma incidentelor violente, care au avut loc trei zile mai târziu în Heymarket, Chicago, când numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În confruntările cu poliția, patru protestatari au fost împușcați și mulți alții răniți. În seara aceleiași zile, din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști, rânind 66, dintre care 7 au decedat.

 
Ziua de 1 mai a fost decretată Ziua Internațională a Muncii în anul 1889, după Congresul Internaționalei Socialiste, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Cu timpul, majoritatea țărilor lumii au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În România, ziua a fost sărbătorită pentru prima data în 1890, iar in perioada comunistă autoritățile i-au modificat semnificația, transformând-o în prilej de propagandă. Astfel,  s-a ajuns ca românii să primească o zi în care aveau libertatea de a slăvi conducerea, cand toată lumea trebuia să participe la manifestările în care defilările în uniforme, cântecele patriotice și lozincile scrise cu trupuri umane erau principala atracție.

Astăzi, 1 mai reprezintă libertatea de a sărbători munca prin leneveală. La iarbă verde și grătar, la mare sau munte, românii nu evită să se relaxeze. Deci, la distracție, tovarăși!

Sursă imagine: www.bistritanews.ro

READ MORE +
Google+